Agresivitatea online, faza pe România: "Jocurile video nu sunt o dădacă pentru copii"

Când treci pragul societăţii din anul 2009, prin zarva de pe străzi auzi totuşi cum se strecoară, dintr-un bloc, sunete ca cele din tribunele sportive şi motoare de maşini puţin diferite de cele ale "bolizilor" care traversează oraşul zi şi noapte. Te îndrepţi către clădire şi vezi prin geam că la parter, un tânăr butonează de zor la noul lui joc pe calculator. E în trend, adică. Apar imediat ţipete de fericire. E semn de o medalie de aur la prima tură din campionatul de curse ilegale. În secunda cealaltă, din celălalt colţ al blocului, o împuşcătură puternică îşi face apariţia de după cortină. Ţipete şi încurajări se aud pentru cei care au o normă de ucis în lumea virtuală.

Sistemul audio bubuie cu tot cu tencuiala pereţilor camerei, iar puştiul care butonează arma pe tastatură e fericit că a mai câştigat o medalie. Dăm switch şi ne trezim acum câţiva ani, în aceeaşi societate. În anul 2000, copiii ieşeau în parc, la o tură cu bicicleta sau la un joc de cărţi, iar pasiunea extremă pentru jocurile video, calculatoare sau console, se afla pe o alee îndepărtată, ascunsă bine între copaci. Antena3.ro vă prezintă un material despre cum pot stimula jocurile video agresivitatea copiilor sau, de ce nu, creativitatea lor şi care este măsura în care părinţii pot preveni comportamentele deviante ale odraslelor prin temperarea "jucatului" pe calculator.

Studii de specialitate

Un studiu realizat anul acesta de către "The Entertainment Software Association" (ESA), o organizaţie nonguvernamentală din SUA arată că în 83% dintre cazuri copiii primesc acordul părinţilor lor pentru a juca sau închiria un joc. De asemenea, acelaşi studiu indică faptul că în 77% dintre cazuri, părinţii consideră că supravegherea copiilor în timpul jocurilor video este folositoare şi că aceştia impun limite de folosire pentru jocurile video mai mult decât pentru orice alt mod de petrecere a timpului liber al copiilor.

În România nu există momentan o statistică pe acest domeniu, dar există rapoarte ale Poliţiei Române din care rezultă că numărul de infracţiuni în rândurile copiilor se menţine. Astfel, în ultimii ani, delincvenţa juvenilă din ţara noastră a cunoscut o evoluţie simetrică cu cea a criminalităţii adulţilor. În perioada 2000-2007, tendinţa a fost descendentă, respectiv de la 25.470 de infracţiuni comise de minori în anul 2000, la 16.417 în anul 2007, conform informaţiilor Institutului de Prevenire şi Psihosociologie (IPP) din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) remise către Antena3.ro.

Din datele statistice înregistrate pe primele nouă luni ale anului 2008, numărul minorilor cercetaţi pentru comiterea de infracţiuni a avut o tendinţă descendentă cu 14%, faţă de aceeaşi perioadă a lui 2007. Astfel, de la 16.128 de minori, dintre care peste 10.000 din mediul urban şi aproape 6000 din mediul rural, statistica IPP arată o scădere la 13.793 în primele nouă luni din 2007, respectiv peste 8500 în urban şi 5000 în rural.

Dintre infracţiunile comise de minori, poderea cea mai mare o au tâlhăriile, adică peste 70%. Apoi, un alt gen de infracţiune pe care minorii o comit frecvent este violul, care a cunoscut o creştere până în 2006 şi apoi o scădere în 2007. Referitor la infracţiunile de omor, loviri cauzatoare de moarte şi tentativă de omor, aceste tipuri de infracţiuni nu au cunoscut o evoluţie spectaculoasă, pentru că ponderea era de numai 5% din totalul infracţiunilor de acest gen.